Conştiinţă (dexonline, selectie & adaptare):

Forma cea mai înaltă, cea mai evoluată a omului de reflectare a realității

Cunoașterea pe care ființa umană o are despre propria existență și despre lucrurile din jurul său

Capacitate de autocontrol

Înțelegere; faptul de a-și da seama; facultatea de a gândi

Sentimentul prin care omul își dă seama de binele sau de răul ce-l face

Sinceritate

Părere de rău, remușcare, regret

*Fără conștiință = fără scrupule

Conştiinţă (interpretarea mea):

Cine sunt, ce mă defineşte, ce este cel mai important pentru mine

Calitatea mea umană

Nivelul meu de înţelegere a vieţii

Modul în care mă raportez la viaţă

Filtrul prin care percep/ interpretez viaţa/ situaţiile/ ce mi se întâmplă

Ceea ce determină modul în care mă comport, deciziile pe care le iau, acţiunile pe care le fac

Felul în care îmi trăiesc viaţa: gestionarea instinctelor/ emoţiilor/ gandurilor

Cel mai înalt aspect al fiinţei mele. Nu există nimic mai presus de conştiinţa mea

Esenţa mea/ cel mai profund aspect al meu/ cea mai importantă parte din mine

Nivelul de Conştiinţă:   capacitate de cuprindere a vieţii/ a celorlalţi

Instinctual:          exist doar eu/ ceilalti nu mă intersează

Emoţional:          există şi ceilalţi/ simt

Raţional:              sunt atent la ceilalţi/ înţeleg

Sentimental (Emoţional):             emoţii/ uit după ce stimulul dispare         reactiv Sensibil (Raţional):                       înţeleg/ vreau să rezolv problema            pro-activ

2 Replies to “Conştiinţă”

  1. Obiecție la „Nu există nimic mai presus de conştiinţa mea”: mai presus este Dumnezeu, Creatorul celor văzute și nevăzute.

    1. Mulţumesc mult pentru comentariu, Mihai! Ai aici obiecţia mea la obiecţia ta: 😊

      “Nu există nimic mai presus de Conştiinţa mea”, in fiinţa mea. Dumnezeu este peste fiinţa mea.
      Dumnezeu există si pentru pedofili, violatori si criminali in serie, dar se pare ca nu-i intereseaza ca Dumnezeu este mai presus de Conştiinţa lor. De ce? Probabil pentru ca le lipseste Conştiinţa?!

      Dezvoltându-mi Conştiinta, ma apropii de Dumnezeu.
      Conştiinţa mea este instrumentul prin care ajung la Dumnezeu.
      Conştiinţa mea este reflectarea lui Dumnezeu in fiinţa mea/ comportamentul meu.
      Dacă nu am Conştiinţa dezvoltata sau nu am Conştiinţa deloc, degeaba exisă Dumnezeu – nu-l percep/ nu-l recunosc ca fiind “Creatorul celor văzute si nevăzute” si prin urmare, nu ma interesează subiectul (Dumnezeu).

      Deci, prima mea grijă/ responsabilitate este să-mi dezvolt Conştiinţa (calitatea umană/ integritatea/ valorile – spune-i cum vrei) si dupa aceea, poate?!, voi fi deschis si către Dumnezeu.

      Ne ajută daca lucrurile sunt clare:
      Constiintă: nu există nimic mai presus de ea in fiinţa mea
      Dumnezeu: este peste fiinţa mea
      Depinde de cat de mult imi dezvolt Conştiinţa (in fiinţa mea), ca sa fiu deschis faţa de ceva de peste fiinţa mea (Dumnezeu).

Leave a Reply

Your email address will not be published.